Activismul ecologic în Norvegia
În cadrul atelierului „Voci tinere, alegeri verzi” de la București, Cathrine Ringstad, consilier principal pentru captarea și stocarea carbonului (CCS) la Fundația Bellona din Norvegia, a prezentat exemplul tranziției rapide a Norvegiei către vehicule electrice. Această tranziție, începută în anii 1980 prin acte de nesupunere civilă, a devenit un model de schimbare industrială semnificativă, demonstrând puterea activismului civic în influențarea politicilor naționale.
Istoricul activismului Bellona
Fondatorii organizației Bellona, tineri activiști, au fost motivați de ritmul lent al reformelor de mediu din Norvegia. Aceștia au intrat în situri industriale pentru a expune inconsecvențele legislației privind poluarea, confruntându-se atât cu companiile, cât și cu autoritățile. În căutarea unor soluții pentru emisiile generate de trafic, au importat prima mașină electrică din Norvegia, un Fiat modificat, cu o autonomie de 45 de kilometri. Aceștia au condus vehiculul prin punctele de taxare fără a plăti, având ca rezultat confiscarea mașinii de către autorități, dar Bellona a cumpărat-o întotdeauna înapoi pentru a continua protestul.
Impactul acțiunilor de protest
Aceste acțiuni, sprijinite de personalități publice precum trupa A-ha, au atras atenția națională și, în timp, au condus la implementarea unor stimulente fiscale, cum ar fi scutirile de taxe de drum pentru vehiculele electrice. Astfel, Norvegia a devenit lider mondial în mobilitatea electrică.
Strategia actuală a Bellona
Ringstad a subliniat că puterea Bellona constă în capacitatea de a combina activismul cu știința. Organizația, recunoscută pentru expertiza sa în tehnologii climatice, continuă să mobilizeze industria și factorii de decizie politică pentru a dezvolta soluții viabile. Deși protestele sunt acum mai puțin frecvente, abordarea organizației rămâne caracterizată printr-o combinație de persistență și diplomație.
Concluzie pentru România
Exemplul Norvegiei, prezentat de Cathrine Ringstad, oferă României atât inspirație, cât și o lecție importantă: schimbarea ecologică devine posibilă atunci când cetățenii acționează înainte de a exista un consens, dar cu condiția ca conștientizarea publicului, voința politică și cunoașterea științifică să evolueze simultan.
