Femeile depășesc bărbații în speranța de viață
Femeile trăiesc, în medie, mai mult decât bărbații, o constatare valabilă în majoritatea culturilor și epocilor. Un studiu internațional realizat de Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig analizează acest fenomen, oferind explicații cuprinzătoare pentru diferențele de longevitate între sexe. Studiul a implicat analiza datelor din peste 1.100 de specii de mamifere și păsări, colectate din grădini zoologice și centre de conservare la nivel mondial.
Diferențele de longevitate între mamifere și păsări
Rezultatele publicate în revista Science Advances indică un model clar: femelele mamiferelor trăiesc, în medie, cu 13% mai mult decât masculii, în timp ce, în cazul păsărilor, masculii trăiesc cu 5% mai mult decât femelele. Această inversare a tendinței între cele două clase este esențială pentru înțelegerea mecanismului biologic al longevității.
Cromozomii și longevitatea
O explicație centrală pentru aceste diferențe este legată de genetica sexelor, cunoscută sub numele de „ipoteza sexului heterogametic”. La mamifere, femelele au doi cromozomi X (XX), oferindu-le o protecție genetică suplimentară împotriva mutațiilor dăunătoare. În contrast, la păsări, femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii sunt homogametici (ZZ), ceea ce le conferă femelelor o vulnerabilitate genetică mai mare.
Strategiile de reproducere și competiția
Durata de viață este, de asemenea, influențată de strategiile de reproducere. În speciile poligame, masculii se confruntă cu o competiție intensă pentru accesul la femele, ceea ce duce la stres și riscuri mai mari de rănire. Aceasta se observă la specii precum leii sau cerbii, unde masculii dominanți au adesea o speranță de viață mai scurtă decât femelele. În schimb, în speciile monogame, cum ar fi multe păsări, competiția este redusă, permițând masculilor să trăiască mai mult.
Rolul parental și influența mediului
Comportamentele parentale joacă un rol esențial în longevitate. Femelele investesc adesea mai mult în îngrijirea puilor, ceea ce favorizează longevitatea maternă. Analizând animalele din sălbăticie și cele din captivitate, cercetătorii au descoperit că diferențele de speranță de viață între sexe persistă chiar și în condiții controlate, sugerând rădăcini biologice profunde ale acestui fenomen.
Concluzie
Cercetătorii concluzionează că longevitatea este rezultatul selecției naturale, formându-se de-a lungul a milioane de ani din strategiile reproductive și din arhitectura genetică. Deși progresele medicale au redus diferențele de speranță de viață între sexe, ecoul evoluției rămâne prezent în ADN-ul uman, demonstrând că femeile sunt, similar femelelor din lumea animală, gardienele longevității speciei.
