Politica în viteză la Paris
Anul acesta, scena politică din Franța a fost marcată de instabilitate, cu cinci prim-miniștri în doar doi ani. După demisia lui François Bayrou, al patrulea prim-ministru, Sébastien Le Cornu a fost numit în funcție de două ori, evidențiind tumultul politic din țară.
Demisia lui François Bayrou
François Bayrou a demisionat pe 9 septembrie, după nouă luni de guvernare, în contextul datoriilor publice ale Franței, care se ridică la aproximativ 3.400 de miliarde de euro, reprezentând 116% din PIB. Deficitul public se apropie de 6% din PIB, dublu față de limita de 3% stabilită de Bruxelles. Bayrou a propus măsuri de economisire de aproape 45 de miliarde de euro, dar a cerut votul de încredere din partea deputaților, acțiune care s-a dovedit a fi fatală, având în vedere că pentru răsturnarea sa era necesară doar majoritatea deputaților prezenți.
Instabilitatea politică și ratingul de credit
Demisia lui Bayrou a coincis cu o grevă generală anunțată pentru 18 septembrie și cu retrogradarea ratingului de credit al Franței de către agenția Fitch de la AA la A+, din cauza datoriilor publice ridicate și a instabilității politice. Președintele Macron a reacționat rapid, numindu-l pe Sébastien Le Cornu prim-ministru în aceeași zi.
Numirea și demisia lui Sébastien Le Cornu
Le Cornu, care a fost ministru al Apărării timp de trei ani, a format un guvern de 18 miniștri, dar acesta a rezistat doar 12 ore. Pe 6 octombrie, Le Cornu a demisionat, invocând imposibilitatea de a ajunge la un compromis în contextul diversității politice din Camera Deputaților, unde există trei grupuri parlamentare cu interese divergente.
Revenirea lui Sébastien Le Cornu
După acceptarea demisiei, președintele Macron i-a cerut lui Le Cornu să continue discuțiile timp de 48 de ore. La doar patru zile după demisie, Le Cornu a fost reinvestit în funcție, având în vedere măsurile favorabile partidelor de stânga, inclusiv suspendarea reformei pensiilor. Noul guvern a trecut de două moțiuni de cenzură pe 16 octombrie, una din partea extremei drepte și cealaltă din partea extremei stângi.
Concluzie
Instabilitatea politică din Franța reflectă dificultățile cu care se confruntă guvernul lui Macron în gestionarea unei camere parlamentare divizate. În ciuda provocărilor, democrația franceză continuă să funcționeze, iar președintele Macron rămâne angajat în toate evenimentele importante de pe scena internațională.

