Delegațiile angajaților și diurnele: capcanele fiscale care pot aduce penalități firmelor
Angajații care își desfășoară activitatea în locații externe angajatorului sau care circulă frecvent pentru a presta servicii pentru diferiți clienți pot beneficia de clauza de mobilitate în cadrul contractului de muncă. Aceasta este reglementată de legislația muncii și fiscală, oferind salariatului prestații suplimentare în bani sau în natură.
Cu toate acestea, interpretările diferite ale legislației de către firmele care aplică plafonul neimpozabil pentru aceste sume pot genera riscuri fiscale, inclusiv taxe suplimentare și penalizări. Camera Consultanților Fiscali a solicitat Ministerului Finanțelor clarificări privind modalitatea de determinare a plafonului neimpozabil pentru prestațiile suplimentare acordate angajaților în baza clauzei de mobilitate.
Regimul fiscal al indemnizațiilor de delegare și mobilitate
Codul Fiscal stabilește că prestațiile suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate sunt neimpozabile în limita unui plafon legat de indemnizația zilnică de delegare. Delegarea se referă la activități temporare într-un alt loc de muncă, în timp ce mobilitatea implică lipsa unui loc fix de muncă și desfășurarea frecventă a activității prin deplasări.
Indemnizația de delegare este neimpozabilă până la 2,5 ori nivelul legal, fără a depăși 3 salarii de bază, iar pentru angajații mobili, indemnizația de mobilitate este neimpozabilă în aceleași limite, dar fără a fi inclusă în plafonul salarial de 33% din salariul de bază brut. În cazul altor categorii de persoane, indemnizația de mobilitate trebuie să se încadreze în plafonul salarial general.
Clarificări solicitate de Camera Consultanților Fiscali
Camera Consultanților Fiscali a cerut clarificări legate de determinarea plafonului neimpozabil, având în vedere că angajații mobili pot lucra o parte din lună la sediul angajatorului sau în regim de telemuncă. Totodată, neimpozitarea indemnizației de mobilitate este limitată de nivelul legal al diurnei, aplicabil pe zi.
Există, de asemenea, incertitudini în privința numărului de zile care trebuie luate în considerare pentru calculul plafonului. De exemplu, în cazul în care salariatul mobil își desfășoară activitatea în aria de mobilitate, dar face deplasări și în interiorul localității unde se află sediul angajatorului, este necesară clarificarea aplicării plafonului pentru zilele respective.
Concluzie
Interpretările neunitare ale legislației fiscale în privința indemnizațiilor de delegare și mobilitate pot duce la penalizări semnificative pentru firme, subliniind necesitatea unor clarificări din partea autorităților fiscale pentru a evita conflictele și neînțelegerile în aplicarea acesteia.
