Reducerea dependenței de gazul rusesc
Europa a avut o expunere structurală semnificativă la gazul rusesc, care acoperea aproximativ 45-50% din importurile de gaz ale Uniunii Europene (UE) înainte de criza din 2021. Până în octombrie 2025, această pondere a scăzut la aproximativ 11% datorită diversificării accelerate a surselor de energie, provocată de utilizarea energiei ca armă de către Rusia în contextul invaziei Ucrainei. Această transformare a afectat nu doar gazul, ci și structura importurilor de energie pentru toate tipurile de combustibili.
Schimbările în importurile de combustibili
Importurile de cărbune din Rusia au fost eliminate complet, comparativ cu o pondere de 52% din importurile de cărbune ale UE în 2021. De asemenea, importurile de produse petroliere rafinate din Rusia au scăzut drastic, ajungând la sub 1% din totalul importurilor UE din Rusia, de la peste 42% în 2021.
Impactul gazului natural lichefiat (GNL)
Substituția gazului rusesc a fost realizată în principal prin GNL, care a reprezentat aproximativ 70-80% din această înlocuire, completată de aprovizionări suplimentare din alte surse. Cererea de gaze a UE a scăzut, de asemenea, de la aproximativ 408 miliarde de metri cubi în 2021 la aproximativ 330-335 miliarde de metri cubi în ultimii ani, consolidând impactul diversificării prin reducerea expunerii globale.
Gazul transportat prin conductele rusești s-a dovedit a fi riscant din cauza rigidității fizice și influenței politice, în timp ce GNL, fiind o piață globală și lichidă, permite redirecționarea și revânzarea volumelor, reducând riscurile geopolitice.
Costurile importurilor de combustibili fosili
Importurile de combustibili fosili impun un cost macroeconomic semnificativ, fluctuant între 200 și 600 de miliarde de euro pe an, echivalentul a 2-4% din PIB-ul UE. Aceste resurse sunt transferate în străinătate și sunt expuse volatilității prețurilor și șocurilor geopolitice, alimentând inflația. În 2022, energia a contribuit cu până la patru puncte procentuale la inflația din zona euro.
Perspectivele viitoare ale energiei în UE
Se preconizează că, până în 2040, importurile nete de energie ale UE vor scădea cu mai mult de jumătate, dependența de importuri reducându-se de la aproximativ 50% la 26% și ulterior la 15% până în 2050. Energiile regenerabile ar putea furniza aproximativ 75% din consumul final de energie până în 2040.
Eliminarea treptată a gazului rusesc nu este doar o măsură geopolitică, ci o corecție economică rațională. GNL-ul, deși nu este lipsit de riscuri, este mai puțin susceptibil la utilizarea ca armă, iar perspectivele pe termen mediu indică o dependență mai redusă de importuri și fundamente economice mai stabile.
Concluzie
Tranziția energetică a Europei către surse regenerabile și GNL nu doar că îmbunătățește securitatea energetică, dar oferă și oportunități economice semnificative, reducând dependența de importurile volatile de combustibili fosili și sporind competitivitatea pe termen lung.
