Impozitul pe avere în Norvegia: un model controversat
În Norvegia, impozitul pe avere, în vigoare din 1892, a determinat plecarea a sute de milionari, contribuind la consolidarea unei societăți egale. Borger Borgenhaug, un magnat imobiliar care a părăsit Norvegia în 2022, afirmă că a renunțat la confortul de acasă pentru a evita impozitele mari. El subliniază că climatul politic a devenit ostil față de proprietarii de afaceri.
Structura impozitului pe avere
Persoanele fizice din Norvegia plătesc 1% din averea netă cuprinsă între 1,76 milioane și 20,7 milioane de coroane (174.000 – 2 milioane de dolari) și 1,1% pentru sumele care depășesc această limită. În 2023, 671.639 de persoane, adică aproximativ 12% din populație, au plătit acest impozit. Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75% din valoarea estimată, iar acțiunile și proprietățile comerciale de o reducere de 20%. De asemenea, datoriile sunt deductibile, iar impozitul pe câștigurile de capital este de 37,8% la plecarea din țară pentru câștigurile nerealizate de peste 3 milioane de coroane.
Exodul bogaților și impactul său
Conform datelor grupului de reflecție Civita, 261 de rezidenți cu averi de peste 10 milioane de coroane au plecat în 2022, iar 254 în 2023, mai mult decât dublul ratei obișnuite. Din cei 400 cei mai bogați oameni din Norvegia, 105 locuiesc acum în străinătate sau au transferat averea către rude de peste hotare. Impozitul pe avere a fost un subiect important în alegerile din septembrie, care au dus la readucerea Partidului Laburist la putere, partid care a majorat impozitul și a înăsprit regulile de ieșire din țară.
Argumentele pentru și împotriva impozitului pe avere
Susținătorii impozitului argumentează că acesta contribuie la redistribuirea veniturilor într-o țară bogată datorită resurselor de petrol și gaze. Veniturile din acest impozit reprezintă 0,6% din PIB, iar vice-ministrul finanțelor, Ellen Reitan, susține că impozitul face sistemul fiscal mai progresiv. În ciuda exodului, veniturile din impozit au crescut.
Criticii, pe de altă parte, afirmă că impozitul descurajează proprietatea internă și riscă să golească baza antreprenorială a țării. Aproximativ 40% dintre emigranți sunt proprietari de afaceri, iar modificările fiscale recente ar putea reduce producția pe termen lung. Fondatorii de start-up-uri resimt acut acest impozit, plătind taxe pe capital înainte de a obține profituri.
Modelul norvegian și replicabilitatea sa
Până în prezent, nicio altă țară nu a adoptat modelul de impozitare al Norvegiei. Franța a renunțat la un impozit pe averi mari, iar Marea Britanie a exclus introducerea unui impozit formal pe avere. În contextul exodului continuu al milionariilor, Norvegia riscă să piardă alte 150 de persoane în acest an.
Economiștii subliniază că modelul norvegian ar putea fi greu de replicat din cauza coeziunii sociale și a bogăției generate de resursele naturale, sugerând că orice impozit pe avere trebuie să găsească un echilibru între egalitate și stimularea antreprenoriatului.
Concluzie
Impozitul pe avere din Norvegia continuă să genereze dezbateri intense, evidențiind compromisurile economice și sociale pe care le implică, precum și impactul său asupra exodului capitalului și al antreprenoriatului.
