Creșterea acțiunilor în sectorul apărării
În prima ședință de tranzacționare după atacarea Iranului, acțiunile fondului iShares US Aerospace and Defense ETF (ITA) au crescut cu aproape 3% la New York. Fondul include acțiunile a 45 de companii din sectorul apărării, cele mai mari dețineri fiind GE Aerospace (21,5%), RTX Corp (16,27%), Boeing (8,2%), Lockheed Martin (4,42%) și Northrop Grumman (4,4%). După această creștere, acțiunile ITA au intrat pe o traiectorie descendentă, ajungând la circa 93% din valoarea de dinaintea începerii noului război din Golf.
Eficiența sistemelor americane în fața apărării iraniene
Deși producătorii de armament și muniție sunt, de obicei, mari beneficiari ai războaielor, analiștii independenți ai sectorului apărării din SUA sugerează că tendința de scădere a acțiunilor ITA se datorează eficienței reduse a sistemelor sofisticate ale SUA în fața apărării iraniene. Analize recente de la Financial Times și Bloomberg subliniază că armamentul ieftin și abundent al Iranului pune armata americană sub o presiune fără precedent, având în vedere că, deși bugetul militar al Iranului este mai mic decât PIB-ul statului Vermont, arsenalul său de rachete și drone este considerabil.
Războiul asimetric de generația a cincea
Conflictul din Iran exemplifică realitatea războiului asimetric de generația a cincea. SUA au dezvoltat o armată bazată pe superioritate tehnologică, dar Iranul a adoptat o strategie diferită, bazată pe volume mari de armament mai accesibil și pe o reziliență dată de descentralizarea forțelor sale. Kelly Grieco de la Stimson Center afirmă că acest conflict este primul în care adversarul dispune de capacități de lovituri de precizie.
Consumul de muniție și problema stocurilor
Iranul avea aproximativ 2.500 de rachete balistice înainte de război, dintre care a utilizat circa 700. Deși acest arsenal poate fi epuizat rapid, dronele Shahed pot fi fabricate ușor și ieftin. Statele Unite și partenerii lor din Golf au consumat peste 1.000 de interceptoare PAC-3, ceea ce reprezintă aproape dublul producției anuale. Ritmul lent al producției afectează și aprovizionarea cu rachete de croazieră Tomahawk, cu un timp de producție estimat între 18 și 24 de luni.
Provocări în industria de apărare a SUA
Producția de Tomahawk a fost menținută la o rată minimă de aproximativ 90 de rachete pe an, iar planul Raytheon de a crește producția anuală la 1.000 de unități este încă departe de a fi realizat. De asemenea, fabricarea sistemelor de armament din SUA se confruntă cu blocaje din cauza dependenței de pământuri rare, furnizate 100% de China. Rezervele de pământuri rare ale Pentagonului acoperă necesarul doar pentru două luni, iar consumul rapid de muniții ridică semne de întrebare asupra capacității de refacere a stocurilor.
Implicarea NATO și impactul asupra României
Conflictul din Iran ridică probleme nu doar pentru SUA, ci și pentru NATO, care s-a bazat pe superioritatea tehnologică. Evoluția acestuia arată că acest principiu este depășit, iar capacitatea SUA de a asigura „dominanța escaladării” este sub semnul întrebării. În acest context, România și alte state NATO trebuie să reevalueze dependența de producătorii americani și să încurajeze producția internă pentru a asigura securitatea națională.
Concluzie
Războiul din Iran evidențiază vulnerabilitățile strategice ale țărilor NATO și subliniază necesitatea unei industrii de apărare locale robuste. În fața unui conflict asimetric, dependența de armamentul american scump se dovedește riscantă, iar investițiile în capacitățile interne devin esențiale pentru menținerea securității și stabilității economice.
